Scrisoare catre mine de acum 5 ani – ce as fi vrut sa stiu despre maternitate

Dragă eu de atunci,

Stai jos. Bea ceaiul ăla care ți se tot răcește pe noptieră. Citește până la capăt. Știu că nu ai timp, dar tocmai de asta trebuie să citești.

În câteva luni, viața ta se va schimba într-un mod pe care nu-l poți înțelege încă. Vei deveni mamă. Și chiar dacă ai citit toate cărțile, ai vorbit cu toate prietenele, ai urmărit toate tutorialele, nimeni nu ți-a spus adevărul. Nu adevărul întreg.

Așa că ți-l spun eu.

Vei plânge în baie, cu dușul pornit, ca să nu te audă nimeni. Vei plânge de oboseală, de frică, de singurătate, de hormoni, sau uneori fără niciun motiv aparent. Și e în regulă. Nu ești slabă. Ești doar om. Un om care trece prin cea mai mare transformare din viața lui.

Nu vei ști ce faci. Serios, nu vei avea nicio idee. Vei sta cu bebelușul în brațe la trei dimineața, căutând pe Google „de ce plânge bebelușul când nu-i foame și nu are scutecul ud”. Și Google nu va ști nici el. Dar cumva, într-un mod misterios, vei descoperi tu. Pentru că instinctul ăla despre care ai citit? Există. Doar că nu vine din prima zi. Vine pe parcurs, treptat, învățat din încercări și greșeli.

Vei face greșeli. Multe. Îi vei tăia unghia prea scurt și va sângera puțin. Îi vei da să mănânce ceva care nu-i place și va plânge de parcă l-ai trădat. Vei uita să-i iei caciula și te vei simți ca cea mai proastă mamă din univers. Dar nu ești. Ești o mamă care învață. Iar copilul tău nu va ține minte greșelile astea. Va ține minte că ai fost acolo.

Corpul tău se va schimba și nu va mai reveni la „normal”. Pentru că normalul nu mai există. Există un alt corp, care a făcut ceva extraordinar. Vergeturile alea, pielea moale, forma diferită – sunt harta unei călătorii. Nu trebuie să le iubești, dar nici să le urăști. Doar să le accepți ca parte din tine.

Relația cu partenerul tău va trece prin foc. Vor fi nopți în care vă veți certa în șoaptă, ca să nu trezească copilul. Vor fi zile în care te vei simți singură, chiar dacă el e lângă tine. Dar vor fi și momente în care vă veți uita împreună la copilul care doarme și veți ști, fără să spuneți nimic, că ați construit ceva frumos. Comunicarea e totul. Cere ajutor. Spune ce simți. Nu presupune că el știe.

Vei pierde prieteni. Nu pentru că nu vă mai iubiți, ci pentru că lumile voastre se vor îndepărta. Tu vei vorbi despre scutece și ore de somn, ei vor vorbi despre baruri și concerte. E normal. Dar vei găsi și oameni noi, mame care înțeleg, cu care vei râde de lucrurile pe care altădată le-ai fi considerat dezastruoase.

Comparația e otravă. Instagram-ul te va minți. Mamele alea cu copii perfect pieptănați, cu case impecabile, cu zâmbete mereu pe buze? Sunt și ele în aceeași harababură ca tine, doar că au ales să nu o arate. Nu te compara cu highlight reel-ul altora. Compară-te doar cu tine de ieri și fii mândră de orice pas înainte, oricât de mic.

Dar cel mai important lucru pe care vreau să-l știi: vei descoperi o iubire pe care nu o credeai posibilă. O iubire care te va îngenunchea și te va ridica în aceeași zi. O iubire care te va face să înțelegi de ce părinții tăi au fost uneori cum au fost. O iubire care te va defini într-un mod pe care nu-l poți controla.

Nu vei fi mamă perfectă. Dar vei fi mamă bună. Pentru că perfectă nu există, dar bună înseamnă să te prezinți în fiecare zi, să încerci, să ierți și să te ierți.

Fă-o. Vei fi bine. Vom fi bine.

Cu toată dragostea,
Eu de acum

P.S. Cumpără mai mult cafea. Serios. Mult mai mult.